1887

În 1887, la insistențele prim-ministrului I.C.Brătianu, guvernul decidea înființarea stațiunii Băile Govora ca băi de utilitate publică pe terenurile de pe Valea Hinței. Brătianu avea un interes aparte pentru apele bogate în sulf și iod de lângă satul Govora, preferând efectul curativ al acestora celor din străinătate. Primul pas spre fondarea Băilor Govora a fost înființarea parcului balnear, chiar înainte de apariția unei așezări urbane. Stațiunea s-a constituit pe baza a ceea ce promotorii ei – statul român, prin I.C.Brătianu și alții – au considerat, în urma examinării stațiunilor deja renumite din Occident, ca fiind esența termalismului: principiul orașului-parc. Primele amenajări au constat în construcția unui Stabiliment de Băi, sub conducerea doctorului Nicolae Popescu Zorileanu și supravegherea lui I.C. Brătianu însuși. Limita „cartierului termal” era dată de un parc sumar amenajat în jurul acestei construcții.

1904

Totuși, în acea perioadă, România se afla la început de drum în ceea ce privea crearea și administrarea orașelor balneare. Statul a elaborat rapid o întreagă legislație care trebuia să reglementeze funcționarea acestora în conformitate cu standardele occidentale, dar, în ciuda eforturilor, Băile Govora a rămas subdezvoltată. În anul 1904 , stațiunea a trecut în administrația Societății Govora-Călimănești, înființată sub conducerea lui Vintilă Brătianu, care avea să investească considerabil în ea și să o transforme într-o importantă destinație de vacanță.

1908

În 1908 a fost construită Uzina de apă și electricitate, care alimenta stațiunea și pompa apele termale până la Stabiliment. Însă ceea ce avea să fixeze definitiv imaginea stațiunii au fost înlocuirea vechiului Hotel nr. 2 cu Hotelul Palace, reconstrucția Stabilimentului de Băi după planurile arhitectului francez Ernest Doneaud și amenajarea Parcului Central de către arhitectul peisagist Ernest Pinard.

1904—1916

Perioada 1904-1916 a însemnat, deci, construcția propriu-zisă a cartierului termal, care a determinat dezvoltarea turistică a stațiunii și a impregnat practica termalismului în cultura locală. După construirea clădirilor din Parcul Central, numeroși proprietari de vile și hoteluri au contribuit la înfrumusețarea și dezvoltarea stațiunii, alcătuind în jurul acestuia orașul propriu-zis, cu dotări precum poșta, primăria, biserica, școala, magazine, restaurante etc. Odată cu creșterea numărului de turiști și a populației rezidente, această parte a stațiunii s-a densificat treptat și s-a extins de-a lungul arterei principale.

1945

După 1945, schimbarea de direcție pe care a suferit-o stațiunea a însemnat trecerea de la turismul medical liber la turismul de masă (bazat pe subvenții de stat). Acest lucru a afectat întâi categoriile sociale care frecventau stațiunea, prin creșterea numărului de vizitatori și de rezidenți. Mai mult, viața culturală și ocuparea timpului liber al turiștilor au căpătat noi valențe, subordonate politicii noii ierarhii sociale. Însă din punct de vedere edilitar și economic, stațiunea a cunoscut un real progres, căutând să facă față cerințelor din ce în ce mai mari.

1980

Strategia de dezvoltare propusă într-un plan de sistematizare proiectat în 1980 prevedea construcția a mai multe unități de cazare de capacitate mare care să includă baze de tratament și restaurante, dintre care doar unul a fost construit. Realizarea acestui proiect ar fi însemnat distrugerea conceptului după care a fost creat parcul și l-ar fi limitat doar la rolul său recreațional. Însă parcul a reușit să își păstreze autonomia de-a lungul acestei perioade, ajungând chiar la un nivel crescut de folosire, după cum își doriseră fondatorii săi.

Prezent

Așa cum Băile Govora a fost construită dintr-un avânt, stoparea turismului de masă din ultimii ani a declanșat procesul invers – declinul. Absența practicilor balneare și estomparea valorii stațiunii în mentalul colectiv au avut consecințe nu numai asupra orașului, ci și asupra aspectelor sociale și economice – locuitorii orașului au plecat, din lipsa locurilor de muncă, iar majoritatea clădirilor au devenit nefuncționale. Azi, activitatea economică s-a restrâns în jurul a doar patru hoteluri și câteva afaceri mici. Băile Govora este un oraș ideal oprit în timp ce trebuie să se reinventeze, iar bogatul său patrimoniu cultural poate fi baza pentru construirea unei noi identități. 

Pavilionul de băi, arh. Ernest Doneaud
Vila Constanța-Marieta
Hotel Ștefănescu
Uzina de apă și electricitate
Casă tradițională
Vila Paulina
Uzina de apă și cursul Hinței
Terasa cu pergole

Contact