1887 – 1910
În 1887, la insistențele prim-ministrului I.C.Brătianu, guvernul decidea înființarea stațiunii Băile Govora ca băi de utilitate publică pe terenurile de pe Valea Hinței, în contextul dorinței din epocă de a beneficia, pe teritoriul tânărului Regat al României, de stațiuni balneare similare cu cele din vestul Europei. Aplecarea societății românești pentru cultura franceză a făcut ca Băile Govora să fie realizată după modelul orașului-parc adoptat de stațiunile balneare franceze precum Vittel, Vichy, Evian sau Aix-les-Bains. Brătianu avea un interes aparte pentru apele bogate în sulf și iod de lângă satul Govora, preferând efectul curativ al acestora celor din străinătate.
Primele amenajări au constat în construcția unui Stabiliment de Băi, sub conducerea doctorului Nicolae Popescu Zorileanu și supravegherea lui I.C. Brătianu însuși. Limita „cartierului termal” era dată de un parc sumar amenajat în jurul acestei construcții, în care s-au construit în anii următori trei hoteluri și o serie de izvoare și clădiri auxiliare. În jurul acestui nucleu, începând cu finalul secolului 19, statul vinde terenuri pentru reședințe private și spații de cazare, din dorința de a atrage investiții. Multe dintre clădirile construite în această primă etapă s-au pierdut. Printre cele păstrate se numără vila Ivanovici și hotelul Ștefănescu.
1910 – 1948
Cum amenajările termale și condițiile de cazare existente în acea primă etapă erau departe de a fi ideale, în 1910 stațiunea trece în administrația Societății Govora-Călimănești, nou înființată pentru a prelua clădirile statului, a le extinde și moderniza. Societatea, aflată sub conducerea lui Vintilă Brătianu, investește masiv în reamenajarea parcului, modernizarea hotelurilor și pavilionului de băi, dar și în dezvoltare edilitară a micii așezări din jur. Un moment important este construcția Uzinei de apă și electricitate, care asigura alimentarea cu apă potabilă și pomparea apelor termale până la Stabiliment. Dar intervențiile care au definit imaginea Băilor Govora au fost înlocuirea Hotelului nr. 2 cu grandiosul Hotelul Palace, reconstrucția Stabilimentului de Băi după planurile arhitectului francez Ernest Doneaud și amenajarea parcului de către arhitectul peisagist Ernest Pinard. În urma acestor investiții, localitatea Băile Govora a început să se dezvolte în jurul stațiunii balneare, de-a lungul străzii principale și pe dealurile din jur. Numeroși proprietari de vile și hoteluri au contribuit la înfrumusețarea și modernizarea așezării, alături de autoritățile locale și Societatea, care colaborau pentru dezvoltarea dotărilor care să deservească atât stațiunea, cât și localitatea — spațiile publice, transportul, poșta, biserica, școala, ș.a. Această parte conexă stațiunii s-a densificat și s-a extins odată cu creșterea numărului de turiști și a populației rezidente, transformându-se în doar câteva decenii din sat, în oraș.
1948 – 1989
Instaurarea regimului comunist a însemnat o schimbare de direcție și pentru stațiune. Trecerea la turismul de masă bazat pe subvenții de stat a dus la schimbarea peisajului social, precum și a modurilor de petrecere a timpului și utilizare a spațiului, dar și la o creștere considerabilă a numărului de vizitatori și rezidenți. Mai mult, viața culturală și ocuparea timpului liber al turiștilor au căpătat noi valențe, subordonate politicii noii ierarhii sociale. Însă din punct de vedere edilitar și economic, stațiunea a cunoscut un real progres, căutând să facă față cerințelor din ce în ce mai mari.
În această perioadă, au fost demolate multe vile istorice, fie pentru pentru că erau nesigure, fie pentru a face loc unor noi construcții. În plus, pentru a crește capacitatea de cazare, planul de sistematizare din 1980 prevedea înlocuirea construcțiilor istorice cu unități de cazare de capacitate mare, cu baze de tratament proprii, dintre care doar unul, Hotel Oltenia, a fost construit. Astfel, orașul a reușit să păstreze o mare parte din configurația inițială, legătura cu peisajul înconjurător și atmosfera de oraș grădină.
1990 – Prezent
Perioada de tranziție care a urmat căderii regimului comunist a avut drept consecință reducerea numărului de bilete gratuite și scăderea drastică a numărului de turiști, fapt ce a dus la abandonul mai multor clădiri din Băile Govora: Pavilionul de băi, Cazinoul, Uzina, numeroase vile și hoteluri. Retrocedările din jurul anilor 2000 au avut, de asemenea, impact asupra fondului construit, întreținerea și paza clădirilor în litigiu nefiind acoperite pe durata proceselor și ducând la degradarea clădirilor istorice. Totuși, în ultimii ani, odată cu oportunitatea oferită de fondurile europene și alte instrumente de finanțare, câteva dintre clădirile și spațiile publice din oraș au fost restaurate. Parcul constituie încă nucleul central al orașului, fiind principalul obiectiv al turismului în stațiune, turism care este în creștere și are nevoie de noi perspective de dezvoltare.
